Pagini

vineri, 18 martie 2016

10 libertăţi pe care le-am obţinut în capitalism

   În societatea noastră capitalistă, se crede că a avea libertate înseamnă a avea opţiuni - cu cît mai multe opţiuni, cu atît mai multă libertate. La prima vedere arată binişor această teorie. Dacă de pildă eşti sclav pe o plantaţie, şi ai la dispoziţie opţiunea de-a pleca din sclavie şi de-a trăi undeva fără stăpîn, atunci este clar că opţiunea aceasta îţi oferă mai multă libertate. În baza acestui fapt, sistemul capitalist a creat o adevărată industrie a opţiunilor, opţiuni care apar în orice domeniu al vieţii, de la domeniul vestimentar, pînă la cel alimentar, cel al electrocasnicelor şi al igienei. Să enumerăm împreună cîteva astfel de libertăţi pe care sistemul în care trăim ni le oferă:

1. Înainte eram un sclav oprimat al pastei de dinţi Supercristal, dar a venit capitalismul şi m-a eliberat cu: Aquafresh, Colgate (de mai multe feluri), Blend-a-Med, Sensodyne (pentru dinţi sensibili şi pentru dinţi mai puţin sensibili), Parodontax, Lacalut, Elmex, Biorepair, Oral-B, Crest3DWhite, Fixodent, Hofigal, Seafresh, Yotuel, R.O.C.S. Whitening, Sano Orbitol, Vitoclar, GC Tooth Mousse Strawberry,  GC Tooth Mousse Tutti Frutti şi încă cîteva zeci dacă nu sute de nume de paste de dinţi, pe care spaţiul limitat nu ne permite să le enumerăm aici. 

2. Eram ca un vierme sclavagist care îşi spăla hainele cu dero, condamnat parcă pentru eternitate să îşi spele hainele cu acelaşi detergent obişnuit, cînd deodată libertatea a venit la mine cu cele cîteva zeci de nume de detergent pe care ea le poartă: Ariel (cu 3 arome diferite şi în 4 pachete diferite), Tide, Bonux, Omo şi Sano Maxima, Dasil, Persil şi Perwall şi încă mulţi alţi detergenţi, unul mai neobişnuit decăt celălalt, care deşi în esenţa lor sînt tot nişte detergenţi, fac să simţi libertatea curgîndu-ţi prin venă atunci cînd vezi cum poţi să renunţi la unul şi să cumperi altul.

3. Înainte viaţa omului era predestinată pentru a fi sclav la stat, atît de brutal era sistemul încît te obliga neapărat să îndeplineşti o muncă sclavagistă la stat astfel că nimeni nu rămînea fără lanţuri, te prindeau pe străzi şi te puneau neapărat să munceşti undeva. Acum Libertatea a venit la noi, şi nu doar că încă tot mai poţi să te angajezi ca sclav la stat, dar pe deasupra poţi să te angajezi ca sclav la un patron, iar dacă nu-ţi place la unul poţi oricînd să te duci să sclaveşti la altul, ba chiar poţi să fii sclav la doi patroni deodată. Libertatea de-a fi sclav acolo unde vrei tu să fii sclav este în adevăr libertatea supremă şi pe deasupra oricînd poţi să dai peste posibilitatea de-a nu mai fi sclav nici la stat şi nici la patron, adică să ajungi şomer.

4. Pe vremuri dacă te nimereai să ajungi dependent de o substanţă nu aveai prea multe opţiuni. Era un tip sau două de vodcă, cam la fel cu berea şi vinul, şi puteai să fumezi Carpaţi, Mărăşeşti sau Snagov. Acum ai mult mai multă libertate de-a deveni dependent. Eşti liber să devii dependent de zeci şi sute de specii de vodcă, coniace, palinci, vinuri, beri şi romuri, eşti liber să devii dependent de nicotină cu zeci şi sute de specii de ţigări, cu sau fără filtru, cu filtru mai tare sau mai slab, lights sau ultralights sau super-ultralights. Acum dacă ai bani şi îţi permiţi, eşti liber cu adevărat să devii dependent de amfetamine, cocaină sau heroină.

5. Cum simţeai lanţurile grele ale sclaviei atunci cînd ajungeai la automatul de îngheţată şi era încremenit în trei poziţii: ciocolată, căpşuni şi asortat, iar acum simţi eliberarea văzînd cum poţi să comanzi îngheţată asortată de ananas, vanilie, ciocolată, cafea, căpşuni, lămîie, cireşe, vişine, pepene galben şi pepene roşu - pe scurt, gustul libertăţii. Cum simţeai lanţurile grele ale sclaviei atunci cînd nu ştiai că în afară de Pepsi şi Brifcor mai există cîteva sute de sucuri mai mult sau mai puţin naturale, unele chiar prea puţin naturale, în esenţa lor apă cu zahăr şi nişte arome, dar diferite în individualitatea numelor şi a culorilor pe care le poartă. Ei bine, acum ai de unde alege în aşa fel încît să nu ajungi înlanţuit de gustul vreunui singur suc ci să consumi cîte 3-4 mărci simultan, astfel gîlgîind şi făcînd gargară cu libertatea.


6. Sub talpa opresivă a izolării de informaţie erai ţinut public captiv al unui program de tv şi radio lipsit de orice alternative, nu exista decît un singur canal de televiziune şi din cauza asta te urcai pe casă ca să orientezi antena înspre ruşi sau bulgari, ori ascultai Europa Liberă pe ascuns.Din cauza asta, adeseori ieşeai pe afară şi începeai să te uiţi la copaci, ierburi şi la soare, ori la lună şi la stele. Acum Europa Liberă a venit la noi şi sîntem liberi să stăm în faţa televizorului 24 din 24, atît de diverse şi de apetisante sînt multiplele realităţi virtuale care ies prin ecranul televizorului încît din cauza acestei libertăţi şi diversităţi de opţiuni, mulţi au devenit ai televizorului - credincioşi prizonieri.

7. În timpului regimului anterior nu ţi-ai fi permis să arunci cu ouă în conducători poate şi de frică, dar mai ales din cauză că nu se găseau; ca să faci rost de ouă trebuia să apelezi la rudele tale de la ţară, şi aveai ouă de ţară, fiecare cu nuanţa sa, atît pe coajă cît şi pe gălbenuş, fiecare ou avea personalitatea sa derivată din personalitatea găinii care-l oua. Acum se găsesc ouă pe toate drumurile şi la orice oră doreşti, inclusiv la non stop, nu mai trebuie să stai la nici o coadă şi ai libertatea de-a mînca ouă cîte şi cum pofteşti. Totuşi, aceste ouă sînt identice atît la culoarea cojii, cît şi la culoarea gălbenuşului şi la gustul surprinzător, suspect de insipid, de ou ouat de o găină stresată şi oprimată, într-o societate a găinilor cu desăvîrşire totalitaristă în care toţi indivizii sînt traşi la indigo, condamnaţi fără nici o vină să stea treji într-o închisoare şi să doarmă doar pe Patul lui Procust.  

8. O penurie adevărată era atunci cînd venea vorba de superstiţii şi pseudoştiinţă medicală. Era din cale afară de restrînsă libertatea de-a accesa serviciile de biorezonanţă, astrologia, ghicitul în palmă, vrăjitoria (albă sau neagră), clarvăzătorii, cititorii în globul de sticlă şi în testiculele de ţap, homeopatia, vindecarea prin cristale şi pietre preţioase, terapia cu magneţi, lupta împotriva vaccinării, urinoterapia, vindecarea prin credinţă, aromaterapia, reiki şi iridiologia. Acestea erau greu înspre imposibil de găsit dar acum putem să mulţumim lui Mamona că ele propsperă ca ciupercile după ploaie şi noi avem libertatea nesperată de-a fi înşelaţi de o gamă cît mai largă de şarlatani cu scamatorii dintre cele mai diverse şi mai rafinate.

9. Acelaşi totalitarism era prezent şi în sfera religiei, unde singura opţiune acceptată cam în scîrbă de către sistem era religia creştin ortodoxă, însă nici aceea pe faţă şi nu prea la vedere. În capitalism însă, avem libertatea de-a ne închina la ce fel dumnezeu vrem noi; dacă nu-ţi convine să fii sclavul dumnezeului creştin-ortodox poţi oricînd să optezi pentru un dumnezeu mai sectant, precum cel adventist sau cel mormon, acum ai libertatea de-a te închina pînă la podea inclusiv în faţa dumnezeului baptist, a dumnezeului baptiştilor liberi, a dumnezeului baptiştilor vechi, a dumnezeului baptiştilor reformaţi, a dumnezeului baptiştilor de sîmbătă, a dumnezeului baptiştilor Bisericii lui Dumnezeu, a dumnezeului martorilor lui Yehova şi a dumnezeului penticostal în vecii vecilor, Amin!

10. Toate aceste libertăţi sînt umbrite însă de cea mai mare libertate pe care am căpătat-o în democraţie. Acum putem să ne alegem conducătorii, putem să ne alegem stăpînii, avem la dispoziţie zeci de opţiuni, precum avem la dispoziţie detergenţii, pasta de dinţi sau mărcile de adidaşi. Ei, dar cum ar putea să fie cineva liber dacă nu îşi poate alege stăpînul, dacă nu poate renunţa la un stăpîn pentru alţii? Aşa sîntem noi acum, nu avem doar un singur iubit conducător ci avem o puzderie, şi dacă nu ne plac iubiţii conducători, putem odată la 4 ani să punem pe alţii, cel puţin la fel de iubiţi, dacă nu chiar mai mult.
Şi ca libertatea să fie totală şi desăvîrşită, partidul comunist este interzis prin lege, astfel încît să nu mai existe opţiunea care le interzice pe celelalte. 

   Avînd atîtea libertăţi şi opţiuni la dispoziţie şi avînd în orice moment atîtea decizii de luat, ne umplem întreaga viaţa cu ele şi nici nu-i de mirare ca din cauza lor cel mai des ne trezim în mod paradoxal ca am rămas fără nici un pic de timp liber.

sâmbătă, 5 martie 2016

Cum ştiinţa este pusă să slujească ignoranţei

  Un om obscur numit Isaac Asimov, se lamenta odată mai demult în felul următor:
   
   Cel mai trist aspect al vieţii în momentul prezent este acela că ştiinţa acumulează cunoaştere mult mai rapid decît societatea acumulează înţelepciune.

  Se pare că degeaba se văita el astfel căci nu prea mulţi l-au luat în serios, şi oricum nu te aşteptai să-l ia în serios bucătăreasa de la cantină sau fierarul satului ci poate oamenii cu facultăţi şi studii cărora li s-ar fi adresat el în special, însă vezi bine că nici la aceia n-a prins bine, căci dacă ar fi prins poate am fi văzut şi noi vreo acţiune mai concertată în această direcţie. Oricum, ceva anume în fiinţa umană există, care te face să strigi ca profetul nebun în deşert, chiar ştiind că oamenii cetăţii nu te vor asculta defel, nu te poţi abţine să nu predici la pietre şi la nisip şi dacă nici ele n-ar fi, ai predica la neant despre starea revoltătoare de idioţenie a lumii în care trăieşti.
   Înainte, pe vremea cînd biserica domina viaţa culturala a Europei şi a altor părţi de lume, ignoranţa şi dezinformarea se propagau încet dar sigur prin intermediul autorităţii religioase. Oamenii din acea vreme au crezut timp de secole că ei cunosc cele mai importante lucruri care pot fi cunoscute despre lume şi despre viaţă şi că nimic important nu mai este de cunoscut. Putem aprecia acum cît de îndreptăţiţi erau să creadă aceste lucruri.
  În prezent, ignoranţa şi dezinformarea nu se mai propagă încet şi sigur ci se propagă cu viteza luminii prin tehnologie de ultimă oră. Acum oamenii nu mai cred că ei cunosc tot ceea ce-i important de cunoscut ci sînt complet dezorientaţi şi înţepeniţi prin fluxul imens de informaţie care le ajunge la neuroni, drogaţi cu informaţie de toate felurile nu se mai pot gîndi într-un mod coerent la problemele reale care există în viaţa lor şi în viaţa societăţii lor.
  Cercetări revoluţionare din informatică, electromagnetism şi optică au dat naştere la minuni ale tehnologiei precum microprocesorul, fibrele optice şi internetul, astfel încît omului să-i parvină direct în ochi o reclamă irezistibilă la noua trotinetă electrică pliabilă cu baterie de 40 km şi viteză de 30 km/h cît şi cele mai tari ştiri mondene, prin care pătrunzi în esenţa vieţii. Aşa că astăzi, dacă cineva vrea să propage propage ignoranţa şi irelevanţa, el poate să o facă cu viteza luminii, cu eficacitate maximă şi cu o putere de dispersie extraordinară. Iar de oameni care au interes să dezinformeze, să mintă şi să inducă pe alţii în eroare, nu doar că nu ducem lipsă ci nu putem să scăpăm de ei.
   Cineva ar putea să arate înspre vastele posibilităţi de informare şi înspre faptul că oamenii au acces prin intermediul tehnologiei la întreaga cunoaştere a umanităţii, însă aceste posibilităţi au obiceiul de-a rămîne posibilităţi şi de-a nu se transforma în realităţi. Uitîndu-ne sumar pe informaţia traficată în prezent, nu am putea decît să extragem concluzia că problema noastră cea mai presantă şi mai actuală este că nu sîntem suficient de distraţi, nu avem parte de suficient divertisment şi că în muzica lui Justin Bieber se găseşte un mesaj vital supravieţuirii noastre.
   Apoi a arată cu degetul înspre partea cea bună a unui măr nu face ca putregaiul să dispară, mai ales cînd mărul este aproape în întregime putred. Dacă am reduce toată specia noastră la un singur om, atunci am putea spune că în adevăr acel om se află la o petrecere, beat mort şi bolborosind inepţii, în timp ce casa i se strică iar sănătatea i se duce pe apa sîmbetei. Ştiinţa se află în slujba prostiei şi asta este o tragedie.
   Şi în acest context există oamenii care îşi doresc mai mult avans tehnologic, mai multe minunăţii ale ştiinţei, care să fie puse în slujba unor scopuri cel puţin discutabile iar adeseori criminale sau suicidale. 
    Să facem un experiment mental:
   Să zicem că ai doi copii şi că îi iubeşti şi că ai vrea să-i vezi crescînd şi dezvoltîndu-se, iar copii tăi sînt fraţi nu doar biologic dar şi psihologic, fiecare dintre ei doreşte binele celuilalt şi nu i-ar face rău niciodată, nu are nici un scop ascuns şi nici un secret faţă de celalălalt, frăţia lor este una adevărată, iar ei sînt împăcaţi cu sinea lor şi cu natura din jurul lor, dorinţa lor de căpătîi este de-a învăţa să fie cît mai înţelepţi.
   Ai da atunci pe mîna lor toată cunoaşterea care se poate cunoaşte, ştiinţa de-a controla forţele naturii, focul şi electricitatea, puterea atomică şi ştiinţele biologiei şi ale astrofizicii? Probabil că da, chiar ar fi indicat ca ei să cunoască aceste lucruri precum şi multe altele.
   Trecem acum la situaţia a doua în care ai tot doi copii, dar care ocazional se duşmănesc şi îşi doresc moartea unul altuia, se ceartă, sînt invidioşi, geloşi şi lacomi, au probleme grave cu autocontrolul şi cu disciplina, sînt întotdeauna în competiţie şi caută să se saboteze unul pe altul, mincinoşi şi perverşi, războinici din convingere detestă pacea şi înţelegerea. Ar fi bine să le dai pe mînă toate tehnologiile şi ştiinţele ca să le folosească pentru scopurile lor războinice? Dacă eşti un părinte responsabil, clar este că nu, singura cunoaştere la care ar trebui să aibă acces aceşti copii este acea cunoaştere care-i poate ajuta să găsească echilibrul lor cu lumea din preajmă şi să rezolve conflictele pe care le au unul cu celălalt.
   Şi în această a doua situaţie sîntem noi, în situaţia în care oamenii caută să-şi împlinească cele mai primitive instincte şi cele mai neroade scopuri cu cele mai sofisticate mijloace şi cu cele mai eficace metode. Ştiinţa serveşte invidiei, lăcomiei, furiei şi minciunii, serveşte nebuniei şi răzbunării, ştiinţa devine o unealtă pentru prostie şi asta este o mare nenorocire. Situaţia în ansamblu este foarte tristă şi nu putem să ne bucurăm decît pentru faptul că mijloacele pentru a ucide oameni au devenit atît de sofisticate şi monstruoase încît ele nu ar distruge doar viaţa unui inamic anume ci ar distruge toată viaţa omenească.