Distracţia în ziua de astăzi nu
mai trebuie căutată. Te caută ea pe tine. Dacă nu te duci tu la
distracţie, cumva te găseşte ea pe tine. Prin reclame şi anunţuri,
postere şi fluturaşi, prin prieteni şi cunostinţe. Există nenumărate
posibilităţi, oportunităţi şi soluţii pentru distracţie, atît de multe
încît cîteodată uiţi cum este să nu fii distrat. Baruri, discoteci,
muzică, filme, substanţe interzise sau alcool, plăcerea gustului,
senzaţii tari, hoteluri cu saună şi masaj, concerte, jocuri de copii
pentru oameni mari, socializare live şi pe internet, concursuri şi
petreceri, într-un cuvînt - entertainment la puterea a zecea.
Pe la o vreme însă, după ce te-ai distrat în fel şi chip şi în toate poziţiile posibile, după ce le-ai încercat pe toate - ai ajuns la saturaţie, îţi dai seama că eşti plictisit de toate acestea şi că eşti gata pentru ceva nou şi deosebit, ceva care să fie cu totul şi cu totul dintr-o alta gamă de distracţii, ceva dintr-o altă sferă a experienţei. Şi aici vin eu să-ţi
recomand o distracţie nemaiîntîlnită, una care este atît de tare încît
te poate distrage de la orice fel de altă distracţie. Iată cum se
procedează:
poţi să te
aşezi undeva într-o poziţie confortabilă, astfel încît să ai coloana
vertebrală în poziţie verticală şi să începi să îţi observi atent
propria respiraţie, să observi cum inspiri şi cum expiri. Mai devreme
sau mai tîrziu, un stimul va apărea la orizont, un gînd, o senzaţie, un
sunet, sau o imagine, acestea vor apărea şi te vor distrage de la
obiectul declarat al atenţiei, care este respiraţia ta. Iar cînd îţi vei
aminti ca ai fost distras, atunci îţi întorci atenţia înapoi la
respiraţie. Asta este tot, cel mai simplu şi totodata cel mai greu
exerciţiu pe care-l poate face un om. A face 10 - 15 minute din acest
lucru în fiecare zi ţi se va părea la început poate nu foarte distractiv
însă cu timpul această meditaţie poate deveni o distracţie de care nu mai vrei să te desparţi.
Ea nu reprezintă decît jocul cu propria atenţie.
În mod normal atenţia ne este captată, manipulată şi comandată de
stimuli veniţi din exterior şi odată cu atenţia, ne este comandat şi
fluxul gîndurilor în anumite direcţii. În timpul meditaţiei se
exersează controlul conştient al atenţiei de către om, în dauna
controlului atenţiei noastre de către stimulii exteriori. În contextul
în care lumea prezentă este populată de obiecte şi entităţi care duc o
competiţie pe viaţă şi pe moarte pentru atenţia oamenilor, şi devin
astfel din ce în ce mai potente în a o controla, acest exerciţiu devine
esenţial pentru a păstra o anumită independenţă şi un anumit control al lumii exterioare de către individ.
Există mai multe versiuni ale acestei meditaţii, în care îţi îndrepti
atenţia înspre diferite aspecte ale minţii şi observi filmul gîndurilor
tale sau petrecerea propriilor senzaţii, observi gîndurile venind şi
plecînd, emoţiile venind şi plecînd, senzaţiile venind şi plecînd; este o
formă de distracţie în care vizionezi o întreagă noua lume - lumea
minţii tale. Este o lume misterioasă, cel puţin la fel de demnă de
vizitat pe cît sînt o discotecă sau vreun parc de distracţii şi îţi este rezervată numai şi numai ţie şi nimănui altcuiva. Printre efectele laterale ale acestei practici se afla o rezistenţă crescută la stress, un sistem imunitar mai bun, rezistenţă crescută la durere, o stare psihologică generală mai bună, o memorie mai performantă şi opţional este probabil să realizezi nişte lucruri foarte interesante, cum este acela că tu nu eşti egal cu gîndurile tale.
Această activitate distractivă este gratis pentru toată lumea, şi poate
fi practicată informal oriunde: în autobuz, în timp ce cureţi cartofii
sau faci un duş, cînd o arzi prin supermarket, cînd te scobeşti printre
dinţi sau cînd te plimbi prin parc. Distracţie placută!