Ca mai mulţi dintre ateiştii din
prezent, trebuie să spun că am facut foarte multă băşcălie de Cristos,
şi în general în comunitaţile ateiste Cristos este luat la mişto şi
caricaturizat în fel si chip.
Unele caricaturi sînt bune, altele mai puţin bune, dar ceea ce trebuie
comunicat în acest aspect este faptul că există doi Cristoşi, şi noi
facem haz doar de unul dintre ei. Noi nu luăm în derîdere pe un
revoluţionar al societăţii care a promovat non violenţa, compasiunea,
empatia, renunţarea la dictatele crude ale religiei fasciste a israeliţilor şi opoziţia faţă
de orînduirea socială sclavagistă a Imperiului Roman. Nu am lua în
derîdere pe un om care a fost din această cauză acuzat de blasfemie şi
omorît de către autorităţile din acea vreme; acesta este unul de-al
nostru, nu am lua în derîdere un eretic profesionist, el ar fi de fapt
un model pentru noi.
Ceea ce luăm în derîdere este celălat Cristos, acela care nu este om, ci este zeu, progenitura unui dumnezeu dement,
care vine pe pămînt să vindece nişte suferinzi spărgîndu-se în figuri
cu puterile sale magice şi impresionînd pe oamenii simpli din popor cu
scamatorii penibile şi ridicole precum transformarea apei în vin,
umflarea recoltei de peşte sau mersul pe suprafaţa unei ape. Ce luăm în derîdere este suferinţa falsă a unui zeu atotputernic, care oricum nu se poate compara cu suferinţe reale şi mult mai mari, pe care le-au îndurat alţi oameni în decursul istoriei şi care într-un mod cu desăvîrşire lipsit de logică este menită sa ne absolve pe noi de păcate.
Este chiar dificil să nu rîzi de această poveste caraghioasă a
zeului Cristos, care de fapt este importată din alte religii mai vechi
şi îmbîrligată cu povestea omului Iisus, într-un mod care te face sa
crezi ca acolo sigur şi-a băgat dracul coada, dacă nu cumva biserica şi
preoţimea din acea vreme, în colaborare cu prietenii lor care cîrmuiau imperiul.
E posibil ca mie şi altora ca mine, sa ne lipsească capacităţile mentale necesare pentru a înţelege simbolistica ascunsă şi profundă a poveştii zeului creştin, însă-i clar că noi inţelegem că cei ce pretind sa înţeleagă
această mitologie absurdă nu pot dovedi o factura morală sau
intelectuală superioară altor oameni care poate acceptă alte mitologii
sau pe nici una.
Ceea ce nu-i
bine, este că în prezent creştinismul este concentrat pe
supranaturalul, magia şi simbolistica ce constituie povestea zeului, în
timp ce mesajul moral şi social rezident în povestea omului este menţinut într-un plan secund, aproape exclusiv pentru scopuri decorative. Într-o ţară în care majoritatea se declară adepţi
ai lui Cristos, biserica nu arata ca o biserică a lui Cristos ci arată
ca biserica lui Mamona, legea nu apare a fi o lege a lui Cristos ci este
o lege retributivă, din care compasiunea este exclusă; oamenii se
iubesc pe ei înşişi şi atît, iar comunitatea între ei este pentru
scopurile practice inexistentă.
Aşa se întamplă, ca în loc sa împlinim cele necesare pentru a avea un
sistem medical modern, care sa aiba măcar grijă de aproapele nostru, noi
avem pupători de moaşte care se roagă de dumnezei inexistenţi sa facă o scamatorie supranaturală şi să-i scape pe toţi de boli.
Dacă ar fi inviat Cristos cu adevărat şi ar fi văzut ce s-a ales de
ideologia lui, cel mai probabil ar fi sărit inapoi pe cruce şi şi-ar fi
batut singur cuiele, în cap, nu în mîini, să fie sigur că nu se mai
trezeşte încă odată în acelaşi vis urît.