Pagini

joi, 26 iulie 2012

De ce să nu te duci la referendum


    Probabil că mulţi oameni au despicat firul în patru în chestiunea referendumului şi deja se cunosc motivele pentru care trebuie sau nu să te duci să votezi. Pe deoparte că ar fi datoria ta de cetăţean, că Traian Băsescu e un tiran autoritarist şi trebuie de urgenţă dat jos, că PDL-iştii au furat destul, sau pe de cealaltă parte că USL-ul e o bandă de mafioţi flămânzi, că au încălcat Constituţia şi nu trebuie lăsaţi de capul lor în grădina cu legume ca să nu o devasteze de tot.
   Eu ideologic vorbind nu sunt chiar diametral opus politicilor susţinute de Traian Băsescu, adică nu sunt în opoziţie cu el într-un unghi de 180 de grade ci cam într-unul de 160. Sunt de acord cu unele lucruri iar cu altele ba. În schimb cu USL-ul coincid ideologic ceva mai mult, aş spune că atât de mult coincid încât sunt în opoziţie cu ei într-un unghi de doar 130 de grade, ceea ce înseamnă cu 30 grade mai puţin decât opoziţia faţă de Băsescu pe cercul meu politic.
    Şi aceste 30 grade nu sunt suficiente ca să scoată pârleala pentru nivelul extrem de destrăbălare politică pe care l-au arătat social-liberalii în răstimpul în care au ajuns la putere. Aceştia au fost scumpi la vedere cu partea lor socială şi cu cea liberală dar s-au lăudat pe unde-au apucat cu latura lor autoritaristă şi cea a setei de putere, ca să nu amintim de incompetenţa crasă în prezentarea unor oameni decenţi care să ocupe funcţiile de răspundere. Dacă tot sunt aşa de buni la plagiat să plagieze naibii nişte politică din ţările civilizate, nu pe aia din Pakistan că noi am văzut pe internet cum e acolo şi nu ne place.
    Avem acum de ales între situaţia în care ne conduc aceşti nesimţiţi la modul absolut şi situaţia în care tot ei ne conduc dar cu un Traian Băsescu în coaste. E clar care e soluţia, ba în condiţiile de faţă aş spune că ar trebui să scrie în Constituţie că cei care ne conduc să fie întotdeauna din grupuri de interese separate, să fie în antagonism, să fie aleşi pe criteriul că fac parte din grupuri diferite. Dacă de politici serioase n-avem parte, dacă de viziune economică coerentă n-avem parte, cel puţin de teatru să avem parte ca să spunem şi noi că suntem culţi din cauză că ne uităm nonstop la teatru, măcar în măsura în care stăpânii de la F.M.I. permit acest teatru.

    Şi acum putem să trecem la motive serioase pentru care nu trebuie să te duci la referendum. Păi cum să ieşi în căldura asta şi să stai la coadă ca la aprozar? Dacă te ia cu inima? Şi dacă plouă vrei să ieşi afară să te uzi? Nu stai mai bine în casă, te uiţi la un film sau citeşti o carte? Poate chiar ai treabă, poate trebuie să torni apă la flori, să murezi gogoşarii sau să dezgheţi frigiderul, cum să-ţi pierzi vremea aiurea cu demiterea lui Traian Băsescu? După cum se prezintă lucrurile o să avem de acum încolo lunar ocazia de-a-l demite. Să-l mai lăsăm puţin acolo dacă tot am stat cu el atâţia ani şi am supravieţuit. Şi nu vor USL-iştii să-l dea afară pe Băsescu din cauză că nu le-a promulgat legile care vizează restructurarea României şi nici din cauză că le-a criticat proiectele sociale. N-am văzut pe nimeni de la USL ahtiat după dorinţa de-a ridica nivelul intelectual şi cel economic al populaţiei sau vorbind macar despre aşa ceva; ei sunt ahtiaţi să-l coboare din funcţie pe Băsescu. 
   Apoi, chiar ridicând miza şi presupunând că o să fie vreme frumoasă afară te gândeşti că cel mai plăcut lucru pe care poţi sa-l faci într-o duminică de iulie este să-l demiţi pe Traian Băsescu? De ce să nu faci o plimbare în parc, de ce să nu te dai cu trotineta sau cu patinele cu rotile, de ce să nu mergi la biserică ca să vezi câţi proşti intră în ea şi cât de deştepţi ies de acolo?
    Clar este că orice om poate să găsescă pentru ziua de 29 iulie 2012 o întrebuinţare care să dea mai mult sens vieţii lui decât a vota pentru maximul de putere posibil acordat unui grup de persoane dubioase. 

marți, 17 iulie 2012

Să faci ce zice popa, nu ce face popa

    Dacă tot am fost criticat de mai multe ori că nu apreciez valorile autohtone, am să îmi arăt acum aprecierea pentru proverbele româneşti şi mai exact pentru cel din titlu, o mică mostră de înţelepciune populară.
    Proverbul exprimă (într-un mod foarte concis şi plastic) o realitate recunoscută de mult timp de către oamenii simpli, însă o realitate care arareori a putut face obiectul discuţiilor publice din contextul lumii satului. Imperativul "să faci" presupune automat că este benefic, că este de dorit să faci ce zice popa, şi chiar dacă noi ştim acum că cele mai multe dintre imperativele religioase au devenit imorale sau inutile prin simpla evoluţie a societăţii, pentru românii secolelor trecute ele au reprezentat parţial un cod moral. Ba, retorica despre cinste şi despre moderaţie materială ar fi actuală chiar şi acum dacă nu ar fi doar retorică.
    Mai departe aflăm din proverb că este bine să nu faci ce face popa şi de aici reiese că nu doar că popii se comportă imoral dar că pe deasupra se comportă imoral conform chiar standardelor de moralitate pe care le predică. Pe scurt, nu sunt doar răi, ci sunt răi şi ipocriţi.
    Ei, cum era să trăieşti într-o ţară în care unii oameni predică umilinţa şi renunţarea la bogăţii în timp ce ei deţineau un sfert din teritoriul arabil al acelei ţări? Cum era să trăieşti într-o ţară în care aceiaşi oameni predică detaşarea de plăcerile trupeşti între pauzele dintre şedinţele de îmbuibare cu mâncare pînă la refuz şi reprizele de sex? Cum era să trăieşti într-o ţară în care tot acei oameni sunt stăpâni de sclavi şi predică în acelaşi timp iubirea aproapelui?  Dar să trăieşti într-o ţară în care biserica îţi povesteşte despre secretul confesiunii în timp ce angajaţii ei te toarnă la securitate? 
   Ar fi fost chiar imposibil să nu apară astfel de proverbe având în vedere o astfel de situaţie.
   Faptul că popii sunt răi şi ipocriţi nu este de ieri de alaltăieri ci imediat de pe vremea la care s-au instituit aceste poziţii de autoritate. Şi asta nu este nici măcar vina oamenilor care sunt popi, este vina structurii unui sistem care conţine aceste poziţii de autoritate, poziţii de putere. Atât timp cât societatea va fi structurată conform acestui sistem se vor găsi oameni care să îşi dorească aceste poziţii de autoritate şi se vor găsi oameni care vor fi dispuşi să sacrifice mai multe lucruri pentru aceste poziţii, începând cu  propria lor onestitate şi terminând cu viaţa altora. 
    Acest sistem este o relicvă a unor organizări sociale demult apuse şi în prezent nu este doar inutil ci de-a dreptul nociv. Nu are nimeni nevoie de nişte ipocriţi care să trâmbiţeze umilinţa de la înălţimea unor averi imense, să predice sărăcia îmbrăcaţi în aur şi să dea lecţii despre compasiune nenorociţilor pe spatele cărora trăiesc. Odată cu dispariţia tagmei popilor nu doar că va dispărea una dintre cele mai importante surse de retard social şi intelectual dar şi un cuib călduţ pentru oamenii care au aptitudini native sau aptitudini învăţate de-a-i înşela pe ceilalţi.
   Cât despre ce trebuie să faci şi ce trebuie să nu faci, putem să-i întrebăm pe danezi sau pe japonezi cum de reuşesc ei să trăiască fără să le spună popii ce să facă şi ce nu, şi sunt sigur că au să ne vândă şi nouă secretul.