Pagini

marți, 14 septembrie 2010

Discriminare la ora de religie

Nişte comentarii ale unei cetăţene din Republica Teocrată România, preluate de pe facebook:


"sa impartasesc putin din experienta mea.eu am fost traumatizata de orele de religie din scoala generala. de ce? pentru ca sunt catolica. iar preotii ma persecutau la ore ridicandu-ma in picioare in fata clasei si aratandu-ma la propriu cu d...egetul afirmand ca noi nu suntem crestin...i deoarece ne inchinam la statui. trist, dar adevarat. mi-au marcat copilaria. nu mai tin minte de cate ori am ajuns acasa de la scoala plangand din cauza lor fiindca incercau cu fiecare prilej sa ma convinga sa ma convertesc la ortodoxim! i-am urat. ei se schimbau de la an la an, mereu venea cate-un alt preot insa mentalitatea lor, nu. erau toti la fel de agresivi ca si cand singurul lor tel pe pamant era sa converteasca...deci sunt impotriva obligativitatii din cauza tragediei pe care-am trait-o. cursul ar trebui sa fie optional. sa-l urmeze cine-si doreste! poate unii sunt de alta religie sau poate pur si simplu, nu cred in Dumnezeu, nu este nicio rusine! oricum cei de alta confesiune fac cursuri la bisericile de care apartin!!!"

"[...]as fi vrut sa cunosc si eu un profesor minune de religie, sa fi avut norocul dvs! cum in scoala noastra preotii ortodocsi se schimbau de la an la an, am cunoscut insa ceva mai multi preoti ca dvs astfel incat sa stiu ca... mai degraba a fost un caz izolat cel la care faceti dvs. referire! cand dai peste un preot mai agresiv, zici ca poate e o intamplare, dar cand cunosti vreo 5 care efectiv te ridica din banca si te trateaza cu atata batjocura incat sa ajungi plangand acasa, stai si te gandesti mai bine. sigur nu sunt toti preotii asa, insa buna parte din ei asa gandesc. iar pentru niste copii, ca asta eram, copii, asemenea comportamente creaza sechele.

nu cred ca sunt mai "europeana" asa cum insinueaza Patriarhul daca vin unii preoti la curs sa-mi tina lectie de morala cand nici macar nu sunt in stare sa-mi respecte confesiunea! dvs va imaginati cum e sa ajungi sa urasti scoala fiindca esti PERSECUTAT la ora? dvs va imaginati cum e sa nu vrei sa te duci intr-o zi la scoala fiindca urmeaza ora de religie la care preotul lipsit de tact, decenta si bun simt te JIGNESTE,( ca vezi doamne, DE CE NU TE CONVERTESTI!), in asa hal incat sa ajungi plangand acasa?probabil ca nu, trebuie sa traiesti asa o tragedie ca mine si alti colegi aratati cu degetul ca sa intelegi ca obligativitatea religiei nu are niciun rost. si oricum, pe cine pacalim? dvs chiar credeti ca credinta cu de-a sila in Dumnezeu merge? repet, cine vrea religie, sa faca la scoala de catehism a bisericii. obligativitatea sa dispara."

Cine a mai citit cate ceva de pe acest blog ştie că nu sunt vreun mare fan al catolicismului, totuşi mă pronunţ cu maximă convingere împotriva oricărui tip de persecuţie a oamenilor religioşi, de către alti religioşi sau de către nereligioşi, şi mai cu seamă mă pronunţ împotriva persecuţiei creştinilor. De ce o astfel de părere din partea unui antiteist o să explic într-un alt articol.
Până una alta însă BOR spune că prin predarea religiei în şcoli este responsabilă cu implementarea moralităţii în societate. Ce anume este moral în comportamentul popilor menţionaţi mai sus, mie chiar îmi scapă. A te folosi de o poziţie de autoritate pentru a abuza nişte copii poate să fie moral în viziunea BOR, nu în a mea. A facilita excluderea din colectiv a unei persoane pe baza faptului că are păreri religioase diferite de majoritate este de bunăseamă un comportament infam, dar nici nu ne putem aştepta de la religioşii majoritari la altceva. Cine crede că ne putem aştepta, să pună mâna să citească puţină istorie. 
Pentru a elimina astfel de comportamente abuzive, există o singură soluţie pe care fondatorii statului american au pus-o în practică - statul secular de facto şi nu doar de jure, aşa cum e în Romania. Şi nici măcar aceasta nu este suficientă; statul nu poate preveni ostracizarea pe bază religioasă a unora de către alţii, folosirea unor mijloace coercitive echivalente cu şantajul social, sau încălcările legilor seculare, care încălcări pot fi pedepsite, dar asta nu înseamnă că nu s-au întâmplat sau nu se vor mai întâmpla. 
Soluţia pe termen lung este ceea ce se vede în ţările cu majoritate ateistă. Acolo, motivul eventualei discriminări este cu desăvârşire inexistent. Ateii nu au cum să fie supăraţi pe alţi atei pentru faptul că sunt atei. Ar fi ca şi cum necolecţionarul de timbre s-ar supăra pe celălalt necolecţionar de timbre. Când vom ajunge acolo deci, au să dispară şi aceste comportamente care produc doar probleme gratuite oamenilor.

vineri, 10 septembrie 2010

Ritualurile religioase, o investiţie inutilă

Ritualurile religioase fac parte din larga paletă de mijloace de coerciţie folosite de către popi în vederea menţinerii oilor în cadrul turmei (de credincioşi). Majoritatea religiilor şi practicilor religioase au evoluat şi au dezvoltat mijloace de supravieţuire în sânul comunităţilor prin ceea ce eu aş numi selecţie populară.
Pentru ca selecţia populară să funcţioneze pozitiv in cazul unei anumite practici religioase, nu este necesar ca acea practică să fie utilă comunităţii ci doar să fie utilă supravieţuirii acelei religii şi în acelaşi timp să nu fie fatală comunităţii. Cel puţin dintr-un singur motiv, ritualurile religioase sunt aproape esenţiale supravieţuirii credinţelor religioase în dumnezei, draci şi cristoşi înviaţi, iar pe acesta îl voi prezenta în acest articol.
Motivul constă într-un bias cognitiv numit în limba engleză escalation of commitment şi derivă din principiul consistenţei psihice. Pe limba română, cu cât omul investeşte mai mult într-o credinţă sau într-un plan de acţiune, cu atât mai greu îi va fi să renunţe la acea credinţă sau la acel plan în momentul în care dovezile ar spune că acea credinţă ar fi falsă sau că acel plan ar fi sortit eşecului.

Oricine cunoaşte faptul că a avea dreptate este un sentiment plăcut iar a ţi se demonstra că ai o opinie greşită provoacă o intensă senzaţie de indispoziţie. În foarte multe instanţe, oamenii vor nega realitatea doar pentru a-şi menţine părerea proprie că ceea ce cred sau ceea ce fac este corect şi că nu se află cumva într-o mare eroare.
Ritualurile religioase îl condiţionează suplimentar pe credincios să rămână aşa cum e prin sacrificiile pe care le presupun acestea, şi care în trecut constau în sacrificarea animalelor (sursa primară de nutriţie în unele cazuri), în cazul lui Avraam consta în disponibilitatea lui de-a-şi ucide copilul, iar în cazul oamenilor din secolul XXI constau în sume de bani date la biserici şi la popi, umilinţă prin îngenuchere tot în faţa popilor, precum şi executarea unor absurde gesturi rituale care ar stârni râsul oricărui om ce nu a avut nici o tangenţă cu ele. În cazul în care religia nu ar presupune astfel de sacrificii, şi nu ar consuma în nici un fel timpul sau resursele individului, acesta ar ieşi mult mai uşor de sub incidenţa ei prin simplul fapt că ar trebui să recunoască doar că a fost într-o eroare insignifiantă, nu într-o mare şi stupidă eroare, aşa cum se întâmplă. Astfel de oameni sunt puşi în poziţia de-a realiza că toate eforturile pe care le-au depus, toate rugăciunile făcute, toate drumurile la biserici, şi toate resursele financiare investite în religie sunt inutile, un fapt greu acceptabil pentru cineva care consideră că e măcar parţial raţional. De aceea majoritatea deconversiilor nu au loc la vârste înaintate, atunci când investiţia în religie e prea mare ca să se mai poată renunţa uşor la ea.
Prin urmare, un ateu care este stăpân pe ceea ce crede, şi mai stăpân pe ceea ce nu crede, nu va oferi altora posibilitatea de-a investi în inutil, prin neparticiparea sa la orice fel de ritual religios, participare al cărei rezultat ar fi doar cristalizarea în creierele oamenilor a credinţelor absurde şi nocive în dumnezei invizibili care gândesc în locul tău şi te reduc la stadiul de plantă.