Un ateu se declară împotriva taxării cultelor religioase

Da, eu sunt acel ateu.
De ce mă declar eu împotriva taxării (o)cultelor religioase, în contextul în care există destui creştini care cred că acestea trebuie impozitate? Lăsând la o parte (o)cultele religioase mai obscure, putem remarca cum creştinismul ortodox  a reuşit să demonstreze într-un mod cât se poate de persuasiv că nu este interesat nicidecum de chestiuni dintr-o altă lume ci doar de-a acumula bani şi proprietăţi aici şi acum. Cât mai multe posibil. Ceea ce bineînţeles că se contrazice cu filozofia idealistă care reprezintă baza pentru minciunile în care constă dogma, dar aşa cum popii propovăduiesc existenţa unui dumnezeu concomitent iertător şi drept, nu văd de ce nu ar susţine verbal ceva şi ar face exact opusul, ca orice haită de ipocriţi care se respectă. Contradicţiile izbitoare nu au fost niciodată vreo problemă pentru dogma creştină. Oamenii ăştia ar putea să concureze cu bolnavii de schizofrenie pentru a lua premiul pentru cea mai inconsistentă gândire. (Îmi cer scuze dacă i-am jignit pe bolnavii de schizofrenie comparându-i cu creştinii şi cu popii.)

Problema cu (o)cultele religioase este următoarea - aşa după cum le spune numele se ocupă cu practici oculte. Iar eu sunt de părere că în momentul în care statul ar taxa practicile oculte religioase nu ar însemna decât că statul admite că aceste practici reprezintă nişte servicii reale. Dar, să fim serioşi, ce fel de servicii sunt acelea care constau în invocarea de entităţi inexistente care, după spusele popilor ar trebui să aibe efecte într-o altă dimensiune pe care numai morţii pot să o perceapă?

Majoritatea oamenilor care nu sunt complet idioţi nu au nici o problemă în a recunoaşte că cei care susţin că au capacitatea de-a vorbi cu morţii de pe lumea celaltă (care o mai fi şi aia) prin intermediul unor spirite, sunt indivizi care se ocupă cu practici oculte. Ar vrea cineva să-i taxăm şi pe aceştia sau le recomandăm călduros spitalul de psihiatrie?

Ei bine, popii ortodocşi susţin că ei comunică tot cu nişte spirite şi că mai şi pot influenţa existenţa morţilor în lumea nevăzută a umbrelor, târguindu-se ştiu ei cum cu acele spirite. Ocult de la început până la sfârşit. 

Părerea mea este că nu este corect să taxăm vrăjitoria, homeopatia, astrologia şi creştinismul ca şi cum ar fi servicii reale ci să le taxăm sub formă de amendă pentru şarlatanie - un cadru mult mai adecvat pentru ceea ce reprezintă de fapt aceste practici. Presupun că mulţi o să se distreze pe seama articolului, deoarece, evident a-ţi imagina că acest lucru se va întâmpla foarte curând este echivalent cu a-ţi imagina că există nişte duhuri din altă lume pe care popii pot să le impresioneze în favoarea ta cu ajutorul unor peroraţii tâmpe. Şi totuşi de întâmplat se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Aceasta este profeţia mea.

Ateismul şi autoritatea

Atât creştinii, cât şi ateii pasivi pun adeseori următoarea întrebare stupidă: Dacă tot nu credeţi că există Dumnezeu, atunci de mai faceţi campanie împotriva lui?

Evident că nu există Dumnezeu, un dumnezeu cu puţin bun simţ şi-ar fi arătat faţa până acum şi şi-ar fi lăsat testată existenţa, însă în mod clar există conceptul de Dumnezeu. Iar acest concept, pe lângă toate ororile pe care le înglobează, mai conţine şi conceptul de autoritate supremă.

Noi, activiştii atei vrem să desfiinţăm acest concept, care nu coincidental este inamicul scepticismului suprem - cadrul intelectual în care absolut orice este supus discuţiei raţionale. Singura autoritate pe care eu o recunosc este constituită din principiile logicii, dar sunt deschis oricărei eventuale modalităţi care de-a aprecia adevărul sau falsitatea unei propoziţii care ar fi mai bună decât logica. Deocamdată însă nu s-a descoperit aşa ceva.

Odată ce autoritatea supremă a fost desfiinţată, scepticismul şi judecăţile critice pot lua locul naivităţii şi acceptării necondiţionate a afirmaţiilor şi situaţiilor de orice fel. Odată ce autoritatea supremă a fost repudiată, atunci toate celelalte autorităţi vor avea aceeaşi soartă.

Bineînţeles că autorităţile nu vor fi deloc de acord cu asta - fapt dovedit de lunga şi nociva colaborare dintre stat şi biserică, pe care o putem observa şi la noi în ţară din plin. Autorităţile se vor promova întotdeauna pe ele însele, însă logica dictează că status quo-ul trebuie criticat şi modificat, iar aceasta se poate face doar prin promovarea scepticismul suprem. Autoritaţile elimină un singur miros pestilenţial, acela al menţinerii status-quo-ului, al încremenirii societăţii în poziţia mortului, sub minciuna conform căreia astfel se menţine ordinea. Care ordine?

 Aşa cum putem învăţa din istorie, ordinea sclavagistă, a monarhiei absolutiste, a sărăciei generalizate, şi a persecuţiei celor care gândesc cu propriul cap şi nu îşi sacrifică libertatea de-a gândi pentru a deveni apendicele mental al autorităţii. De fiecare dată când specia umană a făcut vreun progres în vreun domeniu, "ordinea" a trebuit să fie dereglată, mai mult sau mai puţin. În cazul fiecărei noi teorii ştiinţifice, cineva s-a îndoit de adevărul teoriilor existente, încetăţenite şi certificate prin autoritate. La fel şi în cazul invenţiilor şi a tehnologiei; a existat cineva care a pus sub semnul întrebării faptul că un anume proces tehnologic este efectuat în cel mai eficient mod posibil.

Ori, religia dictează un cadru în care valorile sunt eterne, teoriile ei despre viaţă sunt adevărate pentru eternitate şi dictate de către Dumnezeu - autoritatea supremă. Motivul pentru care în prezent chiar şi religioşii râd, sau îşi pun probleme serioase când citesc Biblia, este acela că au existat oameni care au refuzat autoritatea dumnezeiască manifestată la nivel conceptual, sau manifestată la nivel social şi reprezentată până nu demult de către biserică. Mulţi dintre ei au fost persecutaţi, torturaţi şi ucişi, dar de bine de rău am trecut de acea epocă întunecată.

 Dacă se vrea evoluţie şi nu stagnare atunci trebuie să fie promovat scepticismul extrem iar mentalităţile care afirmă menţinerea valorilor curente să fie cel puţin marginalizate. Unii vor afirma că multe dintre aceste valori, care dictează modul în care ne trăim vieţile, sunt bune şi că dau naştere la nişte căi de acţiune care au fost testate zeci, poate sute de ani şi au fost dovedite ca fiind funcţionale. Eu nu disput acest fapt. Eu disput faptul că specia umană a ajuns la "perfecţiune". Şi mă refer aici în principal la cadrul social şi cel economic. Cei care nu sunt mulţumiţi de modul în care se desfăşoară lucrurile în acest cadru au datoria de a-l schimba, iar cei care se declară muţumiţi sunt mai mult ca sigur ori foarte proşti ori spălaţi pe creier cu vreo ideologie defectă de genul creştinismului - care se prezintă ca şi cum ar fi adevărul ultim al existenţei, adevăr pe care nimeni nu trebuie să îl conteste.

Credinţa incredibilă

Conform Noului Testament, scris de către creştini la câteva zeci bune de ani după moartea lui, Cristos a făcut următoarele pozne:

- a vindecat de orbire pe nişte orbi

- a făcut un surd să audă

- a trecut nevăzut prin mijlocul unei mulţimi (Luca 4.30)

- a aduc un banc de peşte în plasa pescarilor

- a înviat pe fiul unei văduve din Nain

- a mai vindecat nişte leproşi

- a transformat apa în vin 

- l-a sculat din morţi şi pe Lazăr

- a hrănit 4000 de oameni cu şapte pâini şi câţiva peşti

- a veştejit un smochin deoarece acesta nu avea smochine

- a certat vânturile şi marea care s-au liniştit la auzul spuselor lui

- a mers pe apă

- a mai scos nişte diavoli din nişte cetăţeni, după care a fost prins, bătut bine şi crucificat pentru blasfemie.

- apoi au găsit mormântul gol şi au tras concluzia că a înviat, o concluzie logică dealtfel.

Cineva nu poate să nu se întrebe cum se face că aceia care l-au executat, conform Bibliei n-au crezut o iotă din toate poveştile care circulau în jurul lui şi l-au tratat ca pe un şarlatan de rând. Serios acum, cine ar fi executat pe cineva care poate transforma apa în vin, aduce peştii în plasă şi hrani mulţimile cu şapte pâini şi cinci peşti? Evreii în nici un caz. Cu predispoziţia lor pentru afaceri l-ar fi transformat pe Cristos cel puţin într-un supermaket, cu tot cu spital ataşat şi parc de distracţii pentru copii, unde aceştia puteau să vadă circ şi magie în stilul lui David Copperfield.

Iată ce cred creştinii: 

Creştinii cred că Cristos a făcut acele miracole pe baza unei cărţi scrise de către discipoli ai lui (nu, nu e vorba de evanghelişti) la zeci de ani după dispariţia lui, o carte în care e menţionat faptul că contemporanii lui nu au crezut nici o iotă din presupusele miracole şi ca atare l-au tratat aşa după cum a poruncit dumnezeul lor: 

Deuteronomul 18:20      
Dar proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună, sau care va vorbi în numele altor dumnezei, proorocul acela să fie pedepsit cu moartea.
Deuteronomul 18:21    
Poate că vei zice în inima ta: Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?"
Deuteronomul 18:22    
Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.

Drept urmare, creştinii apreciază mai mult părerile unor necontemporani ai unor evenimente, care povestesc despre cum contemporanii evenimentelor menţionate nu au fost de acord cu acele păreri. Cine este dispus să creadă asemenea prostie, e la fel de dispus să creadă în vrăjitorie, homeopatie, astrologie şi în integritatea morală unor politicieni care dau saci de mălai în ajunul campaniei electorale. 

Tot legat de integritate, cam acesta este unul dintre principalele scopuri ale religiei creştine - să distrugă întegritatea intelectuală a individului în aşa fel încât acesta să ajungă un model de naivitate, numai bun de exploatat de către popi şi politicieni. Sclav cu acte în regulă.

Creştinii - dovada ultimă împotriva designului inteligent

Dacă există vreo dovadă care să desfiinţeze complet ideea conform căreia noi, oamenii, am fost creaţi de vreo mare inteligenţă, atunci aceea este existenţa creştinilor. Chiar şi eu, care nu mă consider o mare inteligenţă aş fi putut crea fără mare oboseală nişte fiinţe care s-ar fi tăvălit pe jos de râs la vederea stupizeniei ideilor creştine.

Iată cum se manifestă acestea prin intermediul pseudoteoriei numite "intelligent design":

Uitaţi-vă la copaci, la cer, la păsărele, la flori, la animale, la banane şi la popi, cât de complicaţi sunt, de bunăseamă că nu ar fi putut să apară aşa, dintr-o întâmplare. Este clar că o inteligenţă superioară i-a creat. Să spui că au apărut aşa, din întâmplare, este ca şi cum ai spune că a trecut o tornadă printr-un cimitir de maşini şi a asamblat un Boeing 747.

Acum să aplicăm acest tip de masochism intelectual pe Dumnezeu:

Uitaţi-vă la Dumnezeu, cât de complicat e, cât de omniscient, omnipotent şi omniprezent e, uitaţi-vă cum a exterminat el toată specia umană cu un potop pe care l-a produs prin magie, cum a bubuit Sodoma şi Gomora cu foc şi pucioasă din ceruri, şi cum a produs el un tufiş arzător de s-a speriat chiar şi Moise. Uitaţi-vă ce porunci morale a lăsat el, acelea care îţi spun cum sa-ţi ucizi copiii neascultători cu pietre, cum să tai mâinile femeilor care vor să-şi apere bărbaţii, cum să violezi o femeie şi apoi să o iei de nevastă şi cum să te duci peste un trib vecin şi să ucizi toţi bărbaţii, toate animalele, şi toate femeile care nu sunt virgine. Iar pe acelea virgine să le faci sclave sexuale. Este clar că acest dumnezeu a fost creat de către o inteligenţă superioară. Una malefică prin excelenţă, un adevărat principiu al răului, al psihopatiei şi al sadismului. Să spui că un asemenea dumnezeu a apărut aşa, la întâmplare, este ca şi cum ai zice că a trecut o furtună solară prin vid şi a asamblat o flotă de navete spaţiale, trei sute de butoaie de bere, un stol de crocoraţe şi cinci cristoşi gata crucificaţi.

Ei bine, noi nu putem şti cu exactitate care este acea inteligenţă malefică care a dat naştere acestui dumnezeu, dar o putem numi Satana. Deci Dumnezeu este creaţia Satanei. Aşa rezultă din pseudoteoria designului inteligent, asta spune această pseudoteorie.

Sau poate vor exista doritori care vor dori să accepte teoria mult mai plauzibilă a evoluţiei, aceea care spune că creştinii au fost la început nişte copii naivi şi au avut nenorocul de-a fi în grija altor naivi care nu s-au priceput să-i înveţe nişte lucruri care ţin de bunul simţ şi de ceea ce înseamnă decenţă intelectuală. Poate vor dori să accepte faptul că creierele lor exersate în logică la fel de mult cât e al meu exersat în vizionarea de telenovele vor da inevitabil rateuri şi că ar fi cazul să mai lucreze la acest capitol.

Nu numai că ideea de design inteligent este propria ei critică din moment ce contrazice exact ceea ce susţine, dar la nivelul realităţii, cei mai mari inamici ai ei sunt chiar cei care o promovează, care arată că sunt departe de-a fi inteligenţi şi că dacă ei sunt creaţia vreunui dumnezeu, atunci acela e un dumnezeu stupid. Să mai inveţe câte ceva sau să se abţină de la a se autoridiculiza.

Soluţia finală pentru ieşirea din criză - Die Endlösung

Văd că în ultima vreme tot felul de oameni lipsiţi de imaginaţie îşi dau cu părerea despre eventualele soluţii de-a scoate ţara din criza economică. Lipsa de imaginaţie însă nu este un argument. Daţi-mi voie să vă prezint o soluţie pe cât de pragmatică, pe atât de raţională pentru prezervarea poporului român şi pentru împiedicarea aducerii sale la extincţie, mai întâi intelectuală şi apoi fizică de către el însuşi.

Trebuie să avem în vedere unicitatea poporului român în cadrul Europei, unicitate manifestată prin următoarele caracteristici:

- cel mai mare număr de temple închinate zeilor, raportat la numărul de locuitori, număr care creşte pe zi ce trece, în detrimentul investiţiilor în ştiinţă, tehnologie şi infrastructură.

- unul dintre cele mai reduse niveluri de cunoaştere stiinţifică din Europa

- dominaţia credinţelor în dumnezei, draci, viaţă după moarte, strigoi, deochi, astrologie, pisici negre, numere norocoase, geocentrism şi alte superstiţii

- lumea satului românesc, o lume cu care ne mândrim şi care în afară de apariţia televiziunii prin cablu, dădătoare de OTV şi ProTV, a rămas ca acum 2000 de ani.

- sistemul teocrat de guvernământ care prin desfiinţarea progresivă a şcolilor urmăreşte readucerea învăţământului în cadrul bisericilor şi transformarea lui în învăţământ de factură religioasă, deziderat care deocamdată s-a materializat doar prin predarea creştinismului în şcoli.

- nivelul foarte scăzut de trai, acela care este esenţial pentru menţinerea credinţelor în supranatural.

În acest context, singura soluţie care ne poate asigura supravieţuirea ca popor, este transformarea ţării într-un muzeu. La vămile prin care se face accesul în ţară, în loc de "Bine aţi venit în România!" trebuie să scrie "Welcome to the Dark Ages museum!" Vizitatorilor din ţările civilizate şi ateiste ca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Olanda, Franţa, Cehia, Germania sau Marea Britanie li se va percepe o taxă, ca orice taxă percepută pentru vizionarea unui muzeu, taxă care va fi folosită pentru prezervarea florei şi faunei ev-medievale din muzeul-rezervaţie. Oameni de ştiinţă, antropologi şi istorici vor putea să viziteze această ţară fosilă pentru a lărgi cunoaşterea vremurilor demult apuse prin observaţie directă. Aceştia vor trebui totuşi să respecte prima directivă şi să nu interfereze cu viaţa si valorile unei civilizaţii de care îi despart aproximativ 500 de ani.

Totodată, pentru o mai bună prezervare a nivelului de civilizaţie din ţara fosilă, ateii, raţionaliştii şi cei care promovează logica şi cunoaşterea ştiinţifică trebuie deportaţi în ţările civilizate, mai sus amintite. Altminteri aceştia ar fi foarte repede spânzuraţi sau arşi pe rug. Drept urmare, îi sfătuiesc pe colegii de blogosferă să iniţieze pe la forurile europene acordarea unui nou drept de azil: azilul intelectual, cel care urmăreşte să te salveze din mijlocul inculţilor, ignoranţilor şi retrograzilor.

Eu unul însă, n-am de gând să cer azil. Nu îmi stă în fire. Odată ce m-am apucat de un lucru este impetuos necesar să-l şi termin, în ciuda tuturor obstacolelor. Ori eu termin ce am de făcut ori obstacolele mă termină pe mine. Găsesc că acest mod de gândire, care pare cumva dezavantajos, a fost totuşi  principalul motor  al cunoaşterii şi progresului, nu atitudinile defetiste şi evazioniste care sunt promovate de religia creştină şi care i-au adus pe aceia pe care i-au adus în bezna intelectuală în care se află.
Orice om trebuie să realizeze pe la o vreme că nici una din ţările civilizate nu s-a trezit civilizată. Totul s-a făcut prin muncă şi pe viitor la fel se va face. De exemplu, acest studiu a  mai adus pe câţiva cu picioarele pe pământ. Iar orice efort care este depus în sprijinul unei cauze este considerabil mai util decât lipsa lui totală.